Sorrento
Antica Trattoria dall 1930
Positano
Branzino all forno
Napoli. Castel dell ovo
Pentru ca multi dintre cititorii mei m-au certat ca sunt snoaba, am zis sa las deoparte snobismul si sa calatoresc, precum oamenii "normali"… cu o companie low cost, Blue Air. Incurajata de performanta lor de cand a izbucnit vulcanul, cand erau singurii care-si ridicau avioanele de la sol, in timp ce companii importante nu o faceau, am ales Blue Air-ul pentru un zbor Bucuresti-Roma si retur. La plecare, am avut intarziere doar doua ore. Azi noapxe, insa, am avut patru anuntate si inca una bonus.
Ora decolarii era initial 19.20, dupa care a devenit 22.20, pentru ca, mai apoi, sa ne imbarcam efectiv la 23.20 si sa decolam dupa miezul nopxii. Am ajuns la Bucuresti la ora 2.30 a.m.
Romanii care calatoresc cu Blue Air-ul, sa ma ierte Dumnezeu, dar nu doar ca sunt nespalati si de-a drepxul imputiti, dar sunt ca niste animale lasate libere prin Europa… cu mici excepxii ale unor tinere mai dragut imbracate, restul erau plini de lanturi sau bratari, cu pantaloni scurti sau bermude de jeansi tociti, tricouri imprimate, genul golanilor de stadion. Femeile, majoritatea roscate, cu cercei din aceia rotunzi, tiganesti, anii ’90, cu bluze mulate si in slapi. Toata lumea avea cate o papornita in mana, iar tabloul era, realmente, infiorator. Privindu-I, am inteles de ce cativa romani speciali au din ce in ce mai profund sentimentul rusinii cand vine vorba de originea lor. Pana si eu, cand sunt intrebata in vreun magazin sau in vreun restuarant din ce tara vin, raspund ca sunt "cetatean al lumii" de teama ca spunand ca sunt romanca, sa nu capat, automat, eticheta pe care mi-o doresc cel mai putin.
