Am terminat de citit "Biruinta unei iubiri" – Dinu si Nelli Pillat. Am trecut de la empatie cu povestea, la dorinta de-a o fi trait eu insami, de la tristetea ca astazi nu mai exista astfel de povesti si nu mai scriem scrisori de mana, de la agonia mortii omului Dinu Pillat, pana la bucuria supravietuirii spiritului sau, nu doar in "casuca lor", ci si in literatura. […]
Inca de la primele pagini am avut revelatia si surpriza de a-l regasi pe Horia Roman Patapievici, prefatator, romantic, total antonimic fata de cel pe care-l cunosteam in personam sau din scrierile sale.
Dinu si Nelli Pillat, o pereche legata nu numai printr-o dragoste cum doar in carti sau vremuri vechi mai intalnesti, ci si printr-o apropiere culturala, prin gusturi si prietenii literare comune, prin idealuri politice intersectabile.
O amprenta aparte isi au, la randu-le, familiile din care provin cei doi, Ion Pillat fiind academician si poet traditionalist, cu descendenta istorica in arborele genealogic al Bratienilor, iar Gheorghe Ene, tatal lui Nelli, fruntas al Partidului Social-Democrat Independent, arestat si condamnat in timpul regimului comunist. O prezenta constanta si liant intre cei doi, dar si intre Nelli si memoria lui Dinu dupa moartea acestuia, ramane sora sa, Pia Pillat, fata de care Nelli va simti intotdeauna apropiere, dar si recunostinta.
Povestea de dragoste dintre Dinu si Nelli are nobletea discretiei, intrucat lectura este numai despre sentimente, trairi sufletesti si nici macar descrierea imbratisarilor fizice nu capata nimic din accentele erotice pe care le-am regasit in alte carti; are locatii bucolice, de la Miorcani la Varatec; are tristeti sfasietoare, despartiri fortate datorate arestarii lui Dinu si incarcerarii acestuia timp de 6 ani de zile, in celebrul proces "Noica-Pillat"; are regasiri, boli ale trupului si vindecari; are un sfarsit dramatic prin cancerul la cap al scriitorului si supravietuirea sotiei lui, timp de 31 de ani.
Mi-am amintit-o pe Irinel Liciu care ii scria, dupa moarte, Doinasului ei iubit: "Uneori, o prea mare iubire poate ucide!" si-am regasit in Nelli acelasi abis sufletesc dobandit odata cu moartea lui Dinu.
Pana si fericirea era "tot atat de sfasietoare ca si tristetea" la Dinu Pillat, iar zilele in care n-o vedea pe Nelli ii pareau goale, lipsite de semnificatie si inteles, in timp ce prezenta ei era "obsedanta si tulburatoare".
In prima parte, poate si pentru fapxul ca totul avea context universitar, am suprapus scrisorile lor cu cele ale lui Heidegger catre Hannah Arendt, desigur, pastrand deosebirile de statut, si am regasit tineretea "desfasurata in vant si cu ochii pierduti in taina orizontului", dar fara naivitatile emotionale pe care le traim cu totii in adolescenta.
Cei doi protagonisti ai corespondentei se identifica, inca de la inceputul facultatii – unde se cunosc – drepx sotul si sotia doriti, ceea ce si devin dupa cativa ani de logodna in care sentimentele progreseaza, in ciuda reprimarii atractiei fizice care trebuie sa se supuna "cenzurii" unei educatii in ton cu epoca, dar si cu jaloane cazone pe care astazi le-am pierdut cu desavarsire. Casnicia din care nu lipseste dezamagirea nasterii unei fete in locul baiatului dorit, transformata, ulterior, in infinita dragoste parinteasca pentru Monica, rezista neajunsurilor, lipsurilor, comunistilor, inchisorii, degradarii morale, pierderii statutului social si a numelui de casatorie la care este constransa Nelli.
Tandretea scrierilor, metaforele unice, vulcanul pe care-l poarta Nelli in strafundurile sale si pe care moartea lui Dinu il va inlocui cu un lac linistit sub care sta un "gol nu numai sufletesc, ci si trupesc", sunt coplesitoare si peste toate, universul de sentimente dostoievskian al lui Dinu Pillat, se inalta patronand nu doar relatia, ci si testamentul sau literar pe care ni l-a lasat in carti.
Am gasit in aceasta carte, pe care am daruit-o, la randu-mi, omului pe care il iubesc, "farmecul dureros al despartirilor si regasirilor" ce poate fi intalnit numai la doi oameni care se iubesc si se cauta. La sfarsitul lecturii am avut sentimentul ca ochii imi ard a vara si ca departarea m-a facut sa te iubesc si mai mult.