Ucigasul care a revolutionat pictura italiana

„A lumina intunericul”, asa caracterizeaza critica italiana opera lui Michelangelo Merisi, zis Caravaggio. Un pictor cu o viata turmentata, care a stiut, insa, sa interpreteze realitatea timpurilor sale, consemnand-o in tablouri care au devenit arta universala. […]

Roma gazduieste in Scuderia palatului prezidential o expozitie dedicata acestui artist, reunind 24 de opere de-o frumusete care-ti taie rasuflarea, imprumutate de la toate muzeele lumii.

Caravaggio, ca si Beaudelaire, sunt inspirati de prostituate cu care au aventuri, care iau fie chipul Judithei din tabloul in care aceasta ii taie capul lui Holoferne, fie pe cel al lui „Venus cea neagra”.

Ambii vor revolutiona pictura si lirica franceza si chiar europeana.

Caravaggio, in ciuda fapxului ca, in cei 39 de ani ai vietii sale, a fost de la bandit, la ucigas, de la aventurier nebun, pana la evadat din inchisoare, a dat nastere unui curent pictural care ii va purta numele si va schimba pictura italiana pentru totdeauna, facand trecerea de la manierism la realism, de la fiinte si peisaje idealizate, pana la corpuri ale caror forme par miniaturale si de-o armonie a dimensiunilor incat te-ntrebi daca nu urmeaza sa iasa din tablou, chiar in secunda urmatoare?

Tineti minte cata pasiune am pus in Jurnalul acela fiorentin, centrat pe tabloul meu preferat, gazduit de Uffizzi, „Medusa” caravaggiana?! Ei bine, mai ales in tablourile cu tema ecleziastica din aceasta expozitie, am remarcat o lumina, caracteristica, de altfel, pictorului, care cade intr-un fel aparte pe anumite chipuri si care simbolizeaza fie un om „ales”, sfant, fie fapxul ca „luminatul” se va salva.

Toata viata a fost un pelerin, mutandu-se dintr-un oras intr-altul, urmarit de consecintele caracterului sau irascibil si orgolios, dar si de cosmaruri demonice care-i vor influenta arta. Aproape toata viata a dus cu sine boala malariei si o fascinatie indestructibila pentru mediile rau famate, pentru bodegi de periferie si pentru femei de joasa speta.

Aici o cunoaste pe prostituata Fillide, pe care o va picta in celebrul tablou „Judith taindu-i capul lui Olofern” sau in Sfanta Ecaterina, ceea ce va scandaliza inaltii prelati ai vremii, care ii comisionau diferite tablouri si care-l vor acuza c-a dat chip de sfanta unei prostituate.

Aflat permanent la granita dintre bine si rau, dintre crestin si pagan, in „Baiatul cu cosul de fructe” precum si in alte picturi, il va infatisa pe unul dintre prietenii sai intimi cu care a avut o relatie de dragoste tandra, care nu se stie, insa, daca a depasit granita fizica.

Destinul acestui pictor este pe alocuri incredibil si uluitor.

Aflat toata viata sub protectia marchizei Constanza Colonna, dupa ce va fi condamnat la moarte de noul Papa, dupa ce omorase in duel un contestatar de-al sau, aceasta face totul, uzand de relatiile sale pentru a obtine gratierea, dar sfarseste prin a bate la usa prostituatei Fillide, ultima speranta. „O marchiza care bate la usa unei curtezane!”, sunt cuvintele cu care o intampina Fillide pe Colonna, in timp ce aceasta o implora sa-si utilizeze farmecele, pe langa unul din cardinalii aflati in gratiile Papei, pentru a obtine gratierea. Si cand doua femei iubesc acelasi barbat, indiferent de clasa sociala carei apartin, pana si un Papa poate fi induplecat.

In tot acest timp, Caravaggio, „exilat” in Malta, reuseste sa obtina intrarea in Ordinul cavalerilor de Malta, insa gratierea Papei vine prea tarziu pentru sanatatea sa subreda. Moare, la 39 de ani, in Portul Ercole, singur si abandonat, intrand in uitare pentru sute de ani, nu doar ca om, ci si ca pictor. Va fi redescoperit mult mai tarziu si va fi repus in drepxurile pe care le merita, acelea de-a fi schimbat pentru totdeauna arta italiana, despre care spunea ca in timp ce sculpxura nu poate capxa sufletul uman, pictura poate.

Aleg cateva din picturile care mi-au placut cel mai mult, dar va recomand ca imediat cum se da drumul la zboruri, sa luati avionul si sa vizitati acest regal artistic.

Nu am fotografii cu mine pentru ca aparatul era la fete, care au ales, in loc sa ma insoteasca, sa faca un tur cu bus-ul turistic. Daca ar fi venit cu mine, ar fi inteles si ele ca, vorba lui Goethe, dragostea ne face sa supravietuim, arta ne face nemuritori.

Intrebat care poet ii place cel mai mult dintre Ariosto sau Tasso, Caravaggio raspunde: „Leonardo”, fiind cunoscuta influenta pe care Da Vinci a avut-o asupra operei caravaggiene. Marele maestru recomanda in sfaturile catre discipolii sai sa mearga sa asiste la executiile publice pentru a surprinde realismul si dramatismul ochilor celor decapitati, recomandare pe care Caravaggio o urma. Va fi de fata inclusiv la arderea pe rug a lui Giordano Bruno, pe care, personal, il consider initiatorul drepxului la libera exprimare si care, chiar si-n ultimele clipe de viata, va striga multimii ca el nu contesta scrierile bisericesti, ci exprima doar un punct de vedere filozofic, crezand in liberul arbitru.

Caravaggio despre prostituate: „Am iubit intotdeauna femeile usoare. Nu exista sa-mi fi trecut prin pat vreuna care sa nu fi fost si prin patul unui cardinal!”.