Hristos a inviat! Eu i-am vazut lumina inaltarii in Bucovina, sub cerul instelat al Manastirii Sihastria Putnei, intrebandu-ma uman cum a putut avea Fiul Domnului puterea indurarii unei rastigniri, cand trupul meu de muritoare abia putea rezista frigului de afara? […]
Locurile acestea nu mai sunt de mult, pentru mine, un itinerariu turistic, ci unul spiritual, in care numeroasele case ale Domnului adapostesc icoane si picturi care fac parte din patrimoniul cultural al tarii si chiar al umanitatii.
Intr-o Biserica tot mai zguduita de scandalurile sexuale, de negocierile dintre preot si enoriasi pe marginea gropii sapate pentru mortul familiei sau in preajma apropiatei nunti, credinta devine, din ce in ce mai mult, o interpretare personala, un raport intim intre fiinta si divinitate.
M-am reintors la „Popasul turistic Bucovina", al familiei Chetraru, careia ii exprim si pe aceasta cale recunostinta mea, unde ma simt mai rasfatata ca acasa, avandu-i aproape pe cei dragi. Poate de aceea in noapxea de Inviere nu am trimis decat vreo cinci mesaje si am dat vreo trei telefoane, pentru ca toti cei carora le-as fi scris sau le-as fi urat ceva erau langa mine.
Tinuturile acestea au fost preferate de multi oameni cunoscuti . L-am intalnit la Voronet pe chestorul Tutilescu, pe Gica Popescu insotit de minunata lui sotie, in complex cu mine statea presedintele Consiliului Judetean Constanta, Nicusor Constantinescu s.a.m.d.
La fel cum am intalnit si cititoare ale blogului meu, care mi-au transmis gandurile lor bune sau cate o doamna care rostea in spatele meu: „Ai vazut-o pe aia? Cum o cheama? Floriana Jucan, parca! Hai ma, n-o stii? Securista aia!!!".
Celebritatea este, uneori, pasaportul catre un tinut al privilegiilor, dar, in egala masura si un corset al libertatii de a-ti saruta barbatul iubit, unde vrei, cand vrei, de a iesi din casa nefardata sau cu un tricou aruncat la intamplare pe tine, de-a fi plictisita sau, pur si simplu, lipsita de amabilitate, cand te acosteaza vreun fan… De atatea ori mi s-a intamplat sa ma duc pana la „Nic", in Piata Dorobanti, la miezul nopxii, sa cumpar ceva si sa ma imbrac pe principiul „oricum nu ma vede nimeni!" si chiar la casa, in timp ce astepxam sa platesc, domnul din fata mea sa-mi spuna ca ma urmareste in toate emisiunile, ca ma citeste si ca ma credea mai inalta… sau, in cazul unuia mai manierat, „ca sunt mai draguta in realitate decat la televizor".
Pastele a trecut. Ne-am incarcat, ne-am luminat, si ne-am renascut sperantele prin minunea Invierii.
Postul a trecut, dar „dieta divina" a Sfantului Ioan Scararul cred ca ar face bine oricui. Este un regim anahoretic care ne va elibera de placeri primitive pentru a cuceri inalturi spirituale.
„Despre preaiubitul si vicleanul stapan care este stomacul
Avand de gand sa vorbesc despre stomac, ca si in alte randuri trebuie sa incep prin a ma invinui pe mine insumi. Ar fi intr-adevar o minune sa se poata elibera cineva de sub stapanirea lui, inainte de a se salaslui in mormant.
Lacomia este o fatarnicie a pantecelui care, fiind umplut, striga ca se afla in lipsa (scil. ca este flamand), iar dupa ce a mancat, pana e gata sa plesneasca, declara ca-i este foame. Lacomia este aceea care da nastere celor mai fantastice meniuri si care izvoraste gusturile cele mai rafinate.
Lacomia este amagire a ochilor, caci desi stomacul nu ne mai poate primi decat putina mancare, ea ne sfatuieste sa mancam totul dintr-o data.
Iudeul se bucura de ziua Sabatului si la praznice, iar monahul lacom sambata si duminica. Cum multa vreme inca inainte de Pasti numara zilele cate mai sunt pana la aceasta sarbatoare si din buna vreme pregateste mancarea. Robul stomacului socoteste cu ce mancari va sarbatori praznicul, pe cand robul Domnului cu ce daruri se va imbogati.
Am vazut preoti batrani inselati de demoni, care, stand la ospete impreuna cu tineri ce nu erau in ascultarea lor, cu binecuvantare ii dezlegau de la vin si de la celelalte. Daca unii ca acestia sunt marturisiti intru Domnul (scil. daca acesti preoti sunt cunoscuti ca fiind oameni intru totul virtuosi), putem face uz de dezlegarea lor, insa cu multa masura; dar daca sunt niste lenesi, sa nu dam nicio atentie binecuvantarii lor si aceasta mai ales daca ne aflam in toiul lupxei celei impotriva trupului.
Urgisitul de Dumnezeu Evagrie (o Theilatos Evagrios) si-a inchipuit ca este intelepxul intelepxilor, atat prin cuvantarile cat si prin cugetarile sale; dar s-a inselat nenorocitul, aratandu-se mai fara de minte decat toti nebunii in multe privinte, ca si intr-aceasta ce spune: „Cand sufletul nostru doreste multe feluri de mancaruri, trebuie sa-l chinuim cu paine si apa", ceea ce este asemanator cu a porunci unui copil ca printr-un singur pas sa urce intreaga scara. Pentru a rasturna aceasta afirmatie, vom zice: Cand sufletul doreste felurite mancaruri, el urmeaza in aceasta alegere un instinct al firii; de aceea trebuie sa facem uz de toata abilitatea impotriva unei asemenea prea viclene patimi. Daca nu vom proceda astfel, ne vom afla intr-un foarte mare razboi si in primejdia de a cadea in pacat. Sa inlaturam intai mancarurile care ingrasa, apoi pe cele care aprind simturile si apoi tot asa pe cele care ne fac placere. Sa dam insa, daca e posibil, stomacului nostru hrana care sa-l umple si in acelasi timp sa fie usor de mistuit, pentru ca astfel prin aceasta saturare sa-i inlaturam pofta nesaturata, iar prin aceasta rapida mistuire sa ne eliberam de infierbantare ca si de o biciuire. Sa fim atenti la mancarurile care umfla pantecele si vom afla ca acestea atata in noi patimile.
Rade-n fata demonului care, dupa ce ai luat masa de seara, te sfatuieste sa te odihnesti si sa amani pe maine cele ce ti-ai pus in gand sa faci, deoarece, sosind si ora noua a zilei urmatoare, te va determina sa renunti la invoiala incheiata anterior.
Lacomii viseaza in timpul somnului numai hrana si bucate; cei ce se pocaiesc insa viseaza munci si judecati.
Stapaneste stomacul mai-nainte de a te stapani el pe tine, pentru ca sa nu fie apoi nevoie sa te infranezi cu rusine. Sa asculte cele ce spun aceia care au cazut in prapastia pacatelor, pe care nici nu e bine a le aminti. Barbatii fameni insa nu sunt ispititi de acestea.
Mintea postitorului se roaga cu trezvie; cea a neinfranatului insa e plina de chipuri necurate. Saturarea stomacului seaca izvorul lacrimilor; uscandu-se insa stomacul, izvorasc apele plansului.
Cel ce-si chinuie stomacul, se smereste cu inima; acela insa care-l grijeste se umfla de mandrie.
Cand stai la masa de bucate, adu in mijloc amintirea mortii si a judecatii (scil. aminteste-ti de…), caci, desi e mai anevoios, totusi in acest fel poti pune oarecum frau patimei.
Atunci cand bei bautura, nu inceta sa cugeti la otelul si fierea ce-au fost date Stapanului tau si atunci desigur vei primi noi indemnuri sau spre infranare, sau spre pocainta, sau spre smerenie.
Postul este silnicirea firii, taiere imprejur a dulcetii gatlejului (scil. indepartarea de tot ceea ce ar constitui satisfacerea poftei), curmare a infierbantarii, taiere a gandurilor celor rele, eliberare de tirania visurilor, purificare a rugaciunii, luminare a sufletului, paza a mintii, dezlegare a impietririi, poarta a umilintei, suspin smerit, intristare vesela, contenire a vorbariei, producatoare a linistii sufletului, pazitoare a ascultarii, imputinare a somnului, sanatate a trupului, pricinuitoare a liberarii de patimi (apathiei), iertare a pacatelor, usa a raiului si o desfatare cu totul sfanta".
La Voronet…
Albastrul de Voronet ramane inca unic in lume, precum rosul lui Rubens sau verdele lui Veronese…
Maicutele de la "Dragomirna", in duminica Pastelui…
Atletii lui Dumnezeu la "Dragomirna"
Un peisaj idilic…
Prietenie….
Maica Domnului in Putna lui Stefan cel Mare…
La Putna…
Maicuta mea iubita…
Nicusor Constantinescu aprinde lumanari pentru vii….
L-am intalnit la "Gura Humorului" pe presedintele Casei Nationale a Asigurarilor de Sanatate. Am vorbit mult despre cum s-ar putea vindeca sistemul sanitar…dar si unele suflete….