Tot caut de cateva zile un pic de timp sa va povestesc despre filmul "Shutter Island" pe care l-am vazut duminica. Nu l-am gasit decat acum, pentru ca sunt nauca si aproape "schizofrenica" intre mii si mii de lucruri pe care le am de rezolvat!
L-am considerat intotdeauna pe Di Caprio un baiat rasfatat la Hollywoodului, si pentru cineva ca mine, indragostita de Anthony Quinn, Sean Connery, Anthony Hopkins, Peter O’Toole sau Burt Lancaster, Di Caprio parea, saracu’, portarul de la usa gloriei acestora.
Cand l-am vazut insa in "Body of lies" si "Cartita" m-a cucerit definitiv.
L-am revazut in "Shutter Island", jucand rolul unui agent federal, in anii 1950, aflat in misiune de investigare intr-un sanatoriu de nebuni, izolat pe o insula. Desi, aparent, aici bolnavii sunt tratati omeneste si medical, in realitate, ei sunt folositi pentru experimente. Nu vreau sa va povestesc tot filmul pentru ca TREBUIE neaparat sa-l vedeti. Pentru mine, garantia ca este un film bun a fost regizorul Martin Scorsese, care este la al patrulea film in care il distribuie pe Di Caprio, toate, succese de casa sau mega oscarizate.
De la "A Beautiful Mind" niciodata, pana acum, nu mi s-a mai intamplat sa ies cu dureri de cap de la un film.
Are totul pentru epitetul-exceptional: drama, suspans, nebunie, imagini impresionante, actori cu talent, iluzii optice, halucinatii, forta, rasturnari de situatie, un sfarsit pe care nu-l poti anticipa deloc…
Unul dintre cele mai bune filme vazute in ultimii ani dupa "Changeling" sau "Benjamin Button"….
