Scuze… mii… milioane. Stiu c-am scris rar in ultima vreme, insa am avut atatea pe cap…
Am facut un nou numar al revistei, care a aparut luni, si a fost o saptamana nebuna. A trebuit sa pregatesc emisiunea cu Radu Mazare de sambata trecuta si cred c-am pregatit-o bine, pentru ca am si batut Realitatea in anumite intervale. Apoi am plecat la Praga, unde nu fusesem vreodata si despre care toata lumea imi spunea ca este un oras superb… si asa l-am si gasit! I-am scris cuiva de acasa: "Daca vrei sa va reindragostiti, veniti la Praga!". Este, cred, cel mai romantic oras pe care l-am vizitat vreodata! Si nu cred ca s-a datorat doar mood-ului meu sau faptului ca eram insotita!
Prietenele mele mi-au spus, inainte de plecare, ca, de data aceasta, nu pot veni cu mine din pricina suprapunerii unor intalniri de la care nu puteau lipsi, in tara!
Am zburat tare trista, cu gandul ca imi lipseste ceva… insa doar cateva ore mai tarziu… mi-au facut o surpriza si au batut la usa camerei mele de la hotelul "Mandarin Oriental". A fost cea mai nesperata si placuta surpriza. Am avut cateva zile de vis… in care "am vizitat" istoria Boemiei, l-am si m-a iubit, ne-am plimbat pe deasupra Vltavei pe podul Carol, si pe luciul ei, cu vaporul… M-am intors aseara. Rezolv niste treburi ramase in suspensie de cateva zile… pregatesc un shooting pentru coperta cartii la care lucrez… pregatesc emisiunea de sambata si… revin curand la voi sa va povestesc despre Praga, dar mai ales despre atmosfera complet kafkiana a muzeului dedicat scriitorului. Pana atunci… ascultati poemul simfonic pe care Smetana, compozitorul ceh care-si disputa intaietatea cu Dvorak, i l-a dedicat apei ce strabate Praga…