Superb! Fiecare oras este ca un barbat. Te cucereste sau nu, de la prima intalnire.
In mod surprinzator, poate, nu m-a impresionat Sagrada Familia, atractia numarul unu a acestui oras. Si nici Aquariumul. Sunt cu ochii deschisi si in picioare de la 7 dimineata. Nu mi le mai simt. Am colindat toata ziua. La pranz m-am oprit intr-un restaurant vegetarian unde am mancat o supa de pepene cu menta si spanac cu morcovi. O alternativa excelenta in calatorii.
Sagrada familia este, intr-adevar, monumentala, insa nu mi-a dat niciun fel de emotie.
In schimb, orasul, in intregul sau este eclectic, este o revolutie arhitectonica. Fiecare balcon sau perete exterior al unui bloc, fiecare fereastra vitraliu sau poarta de intrare este o opera de arta, este ceva ce nu mai vezi in alte orase, ci, cel mult, in desenele care ilustreaza casele din povesti. Casa Mila Pedrera mi-a parut, pur si simplu, ireala in contururile sale, care imita valurile marii, si-n fierul forjat care ia niste forme incredibile pentru a defini balconul.
Da, Gaudi a adus, intr-adevar, avantgarda revolutionara in arhitectura. In fapx, vorba unei prietene muzeograf, dupa Gaudi, Picasso, Dali si Miro, pe care ea ii numea "terminatorii" (pentru ca ei au terminat tot si nu mai poate fi alt inceput dupa ei), nu mai poate fi creatie, ci, cel mult, imitatie.
Asta seara am fost intr-un parc de langa hotelul Fuster, in care stau (superb!), unde s-a proiectat pe un ecran urias, in direct, de la Teatrul Liceu (Opera din Barcelona), "Turandot"-ul puccinian, sublim imn inchinat iubirii.
Desi nu-mi mai simteam piciorusele si ma mutam cand pe unul cand pe altul, am tras de mine pana spre final. Muzica era divina, nu doar pentru ca iti intra in vene ecoul care razbatea din difuzoarele care incadrau parcul, ci, mai ales, pentru ca limita de sus nu mai era plafonul operei, ci cerul.
Turandot este, dupa Traviata, opera mea preferata. Asta seara am revazut-o pentru a cincea oara, cred.
Sunt exausted… mi se-nchid ochii….