Yefim Bronfman şi Murray Perahia

Am avut parte de două prestații sublime la pian, vineri şi sâmbătă: Yefim Bronfman şi Murray Perahia.

Dacă primul a ales un concert splendid al lui Beethoven, Concertul nr.3 op. 37 pentru pian şi orchestră în do minor, Perahia a interpretat compoziții ale lui Haydn şi Brahms.

11986524_921528614549271_5015712067990547103_n

Fac câteva observații de la concertul de la Ateneu, susținut de Murray Perahia: publicul a tușit permanent, au sunat telefoane în sala şi totul a culminat cu bubuiturile cauzate de boxele amenajat în piața din fata Ateneului, unde mâncătorii de mici şi consumatorii de bere ascultau folk. Forma de protest a lui Perahia a fost aceea de a părăsi sala la sfârșitul programului anunțat, spre deosebire de recitalul său de acum doi ani, când a făcut câteva bisuri şi nu îi venea să se despartă de publicul roman.

În sală, printre spectatori, se afla însuși pianistul Bronfman venit să-l asculte pe Perahia.

IMG-20150906-WA001Acompaniat de Orchestra Capelei din Dresda, Yefim Bronfman a strălucit pur şi simplu la Sala Palatului. Vă recomand să citiți rândurile pe care scriitorul Philip Roth i le-a dedicat în romanul „The human stein”! 

Şi din ciclul sălilor românești, aseară, excepționala soprana Anja Harteros îndruma publicul să nu aplaude la intervalul dintre părţile unei lucrări, ceea ce s-a întâmplat deseori. Este un fenomen pe care vă mărturisesc ca nu l-am întâlnit în nicio sala de concert a lumii. Sigur, suntem melomani amatori mulți dintre noi, însă este bine să avem măcar exercițiul mimetismului şi să îi imitam pe cunoscători: când tac ei, să nu aplaudam nici noi! Educația muzicală este un efort continuu… dar este bine să-l facem daca tot ne aflăm într-o sală de concerte pe scena căreia evoluează, din dragoste pentru muzică şi din respect pentru noi, mari artiști ai lumii!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *