Desfăşurându-se într-un moment de maximă tensiune la nivel internaţional, cea de-a 69 Sesiune a Adunării Generale a ONU a fost dominată, până în prezent, de apelul făcut de liderii lumii pentru cooperare solidă în lupta împotriva unui larg spectru de ameninţări asimetrice.

 

Victor Ponta: “Am învăţat că istoria nu poate fi o scuză pentru a invada alte ţări. Dimpotrivă”

Criza din Ucraina şi ameninţarea teroriştilor din Statul Islamic au fost principalele teme ale discursului pe care primul ministru Victor Ponta l-a susţinut în faţa Adunării Generale a Naţiunilor Unite. Adresându-se liderilor mondiali, premierul român a făcut apel la susţinerea drumului european al Republicii Moldova, Ucrainei şi Georgiei.

Victor Ponta şi-a început discursul, de la tribuna Adunării Generale a Națiunilor Unite, prin reafirmarea sprijinului  faţă de de suveranitatea tuturor ţărilor şi pentru pacifism, în contextul crizei din Ucraina, dar şi a proliferării altor tipuri de ameninţări cum ar fi fundamentalismul terorist al gruprii ISIS. “În contextul conflictului din Ucraina, confirmăm angajamentul ţării noastre pentru respectarea integrităţii teritoriale şi suveranităţii oricărei ţări. România respinge orice formă de presiune externa faţă de ţările din estul Europei care aspira la integrarea europeană. Am învăţat că istoria nu poate fi o scuză pentru a invada alte ţări. Dimpotrivă”, a afirmat prim-ministrul în discursul său.

 

Totodată, premierul a cerut Națiunilor Unite să se implice și să sprijine acțiunile OSCE. “Cerem ONU să se implice și să monitorizeze situația și să sprijine prin mecanisme specifice situația din teren și eforturile OSCE. Timp de ani de zile toate statele din zona Mării Negre au declarat că pacea și stabilitatea sunt scopurile noastre dar stabilitatea și securitatea sunt în pericol: cazul Ucrainei, al Transnistriei, al Abhaziei, iar acum al Donetsk-ului sunt obstacole în atingerea acestor scopuri”, a menţionat premierul ţării.

Victor Ponta a precizat în cadrul discursului său că România face eforturi pentru a contribui la procesul de asistență a refugiaților. “Aș dori să menționez activitatea Centrului de Tranzit în Regim de Urgență de la Timișoara stabilit de Guvernul român, ONU prin Comisariatul pentru Refugiați și Organizația Internațională pentru Migrație. Centrul, primul de acest fel din lume, se dovedește a fi un mecanism fezabil, oferind siguranță persoanelor care au nevoie urgentă de protecție internațională, aceasta devenind o expresie practică a conceptului de securitate umană.Vom continua să contribuim la eforturile internaționale cu aceeași dedicație și responsabilitate pe care trupele și experții noștri civili le-au dovedit în numeroase zone precum: Irak, Afganistan, Kosovo și locuri din Africa”, a adăugat Victor Ponta.

Potrivit primului ministru, România va continua să fie prezentă cu experţi în zonele de conflict cum a făcut-o în Irak şi în Afganistan.

 

Lungul drum al revitalizării ONU

Alături de Alianţa Nord Atlantică, ONU este unul din cele mai longevive aranjamente internaţioanale, fiind o expresie geopolitică a realităţilor premergătoare Războiului Rece. Timp de mai bine de şase decenii, ONU a reuşit, uzitând de pârghii specifice soft power-ului, nu doar să supravieţuiască, dar şi să-şi îndeplinească misiunea iniţială, de a preveni apariţia unui nou Război Mondial. Cele trei fundamente ale Naţiunilor Unite – enunţate de preşedintele american, Harry Truman, în 1945, la San Francisco – menţinerea păcii, asigurarea securităţii şi a progresului uman au fost şi rămân o realitate dezirabilă şi demnă de urmărit, fiind o condiţie sine qua non a supravieţuirii sistemului mondial.

Problema ONU este, la fel ca şi în cazul NATO, încremenirea într-un mod de organizare învechit, neadecvat la condiţiile lumii contemporane caracterizată de multipolarism, multilateralism şi emergenţa unor noi tipologii de ameninţări.

Aşadar, în spiritul rearanjării lumii pe un nou tip de calapod, ONU, ca organism internaţional, trebuie să îşi revendie rolul de principal factor coagulator al intereselor globale comune.

Nevoia reformării ONU a fost resimţită, gândită şi plănuită încă de la începutul anilor ‘90, o dată cu prăbuşirea regimului comunist. De pildă, în 1994 a fost stabilit un “Grup de lucru deschis” pentru revitalizarea organizaţiei, în care nu s-a convenit nimic timp de mai bine de 10 ani, fiind  ironic denumit “Grupul de lucru care nu se va închide niciodată”. Următoarea iniţiativă de reformarea a ONU îi aparţine fostului secretar general, Kofi Annan, care a creat, în noiembrie 2003, un “Grup de lucru la nivel înalt” (High Level Panel) compus din 16 foşti demnitari din toate regiunile lumii. Rezultatul demersului a fost întocmirea unui raport care propunea o serie de recomandări pentru reformarea organizaţiei, neimplementate nici până în prezent.

 

Provocările reformării

Aranjamentul care inspira funcţionarea şi arhitectura ONU este cel produs de schimbăile din sistemul international la finele celui de-al Doilea Război Mondial pe când, actualmente, avem alte realităţi, chiar dacă o parte dintre acestea nu sunt încă “recunoscute” / acceptate ca atare.

Apariţia puterilor emergente este, de exemplu, un game-changer de care Naţiunile Unite sunt nevoite să ţină cont în viitoarea reformare a organizaţiei, fiind factori decizionali importanţi ai ordinii globale. Ascensiunea acestora centre de putere regionale precum şi modificarea ponderii lor în economia globală aduce după sine şi schimbări în echilibrul puterilor la nivel global.

Neadecvarea la coordonatele sistemului internaţional actual se poate observa şi la nivelul structurii actuale a ONU unde întâlnim, în continuare, organe desuete care nu îşi mai au menirea în ansamblul actual de securitate (Consiliul de Tutelă – se ocupa cu gestionarea decolonizării), sau care nu sunt “updatate” viziunii lumii de azi, cum este Consiliul de Securitate.

 

Consiliul de Securitate, un grup exclusivist – nodul gordian în revitalizarea organizaţiei

Reforma Consiliului de Securitate, organ care a mai trecut în 1963 de la 11 la 15 membri, reprezintă, fără drept de apel, focusul dezbaterilor care au avut loc în ultimii ani pe tema revitalizării ONU.

Faptul că actuala formulă a Consilului nu mai respectă principiile enunţate de Carta Naţiunilor Unite poate fi probat empiric. Astfel, membrii permanenţi ar trebui să fie cei care pot contribui efectiv la pacea internaţională (potrivit Cartei), însă doar SUA şi China ar respecta criteriile, în timp ce Rusia şi-a “adjudecat” titulatura de troublemaker, blocând orice rezoluţie a Consiliului care intra în conflict cu intersele sale geostrategice (guvernul de la Kremlin nu a susţinut nici o rezoluţie a ONU privind o intervenţie în Siria, făcând uz de dreptul său de veto).

Trebuie avut în vedere, totodată, că fostele ţări învinse în cel de-al Doilea Război Mondial, Germania şi Japania (care acced la statutul de membru permanent în Consiliu), contribuie prin rolul economic (nu militar) mai mult la pacea şi stabilitatea mondială decât Franţa şi Marea Britanie (care au şi rol economic şi militar deseori fad).

Cu toate acestea, orice decizie de reformare a Consiliului de Securitate s-a lovit de interesele suverane ale ţărilor cu statut permanent. Deşi oficial nu sunt voci care să se opună puternic dobândirii statutului de membru permanent în CS al Braziliei, Germaniei, Japoniei, Indiei şi a doua state africane (Nigeria, Egiptul sau Africa de Sud) şi sporirii numărului de membri nepermanenşi, pentru a ajunge la un Consiliu de 25 de ţări, care să crească reprezentativitatea regională şi legitimitatea forului, nu s-a ajuns încă la o înţelegere în aceasta privinţă. Iar cel mai mai probabil nici nu va fi atins un consens în curând. În principal, cele cinci ţări învingatoare în cel de-al Doilea Război Mondial, care sunt membre permanente şi detin drept de veto în CS, nu sunt dispuse, invocând riscul ineficienţei, să primească în clubul lor exclusivist alte state, ceea ce le-ar reduce influenţa.

 

Regândirea modelului de acţiune

Nevoia reanalizării metodei de acţiune a statelor membre ONU este o altă temă care, direct sau mai voalat, a fost ridicată de delegaţiile aflate la cea de-a 69-a sesiune a Adunării Generale. Însuşi preşedintele american, Barack Obama, în discursul susţinut în faţa oficialilor, a subliniat necesitatea coalizării în faţa pericolele globale precum terorismul sau pandemiile.

Pentru ca cele trei amenințări principale la adresa securității mondiale la ora actuală ( virusul Ebola, “agresiunea” Rusiei în Europa și ofensiva jihadiștilor grupării ISIS în Irak şi Siria) să fie combătute este nevoie de un larg consens, materializat în modele de acţiune, din partea tuturor statelor membre ONU.

La apelul la o coaliţie împotriva ISIS (la care au răspuns imediat Marea Britanie, Belgia şi Olanda, plus celelalte 5 ţări arabe care îşi manifestaseră deja suportul pentru lupta împotriva acestei grupări teroriste) a răspuns şi prim ministrul Victor Ponta, care a punctat faptul că România poate oferi sprijin pe zona de intelligence, având în vedere că Orientul Mijlociu este o regiune în care avem competenţe recunoscute la nivel internaţional.

De altfel, în ultimele trei zile SUA au bombardat peste 33 de ţinte in Siria, majoritatea baze şi rafinării controlate de ISIS. Potrivit Pentagonului, ISIS câştigă circa două milioane de dolari zilnic din vânzarea petrolului pe piaţa neagră, dar deţine încă un miliard de dolari în banci în urma ocupării unor oraşe în Irak şi Siria. Un purtător de cuvânt al Pentagonului a declarat de curând că atacurile aeriene vor continua şi vor fi tot mai multe.
Acţiunile armate autorizate de Barack Obama au fost susţinute public şi de fostul preşedinte al SUA, Bill Clinton şi de soţia acestuia, Hillary Clinton, fost secretar de stat şi potenţial candidat din partea democraţilor în viitoarele alegeri prezidenţiale.

 

Slaba gestionare a schimbărilor climatice

La fel ca şi în anii precedenţi, oficialii de rang înalt aflaţi la New York pentru cea de-a 69 Sesiune a Adunării Generale a ONU au adresat problema schimbării climatice, existând studii care atestă că, în absenţa unor măsuri adecvate, temperaturile vor continua să crească cu 2 grade anual.

În acest context, ONU a făcut un apel către toate guvernele lumii să intensifice eforturile prin care să facă faţă încălzirii planetei, însă rezultatele concrete ale acestui summit istoric au fost mai degrabă în planul expectativelor. Obiectivele asumate până în 2030 vor viza protejarea pădurilor tropicale, îmbunătăţirea producţiei de alimente, precum şi mărirea numărului de automobile electrice cu 30 % până la data respectivă. Enunţarea fermă a celor trei mari coordonate în materie de schimbări climatice reprezintă un preambul la viitoarea agenda a summit-ului pe tema încălzirii globale care va avea loc la Paris anul viitor.

România a fost reprezentată la summit de ministrul Mediului si Schimbarilor Climatice, Atilla Korodi.

 

55 de miliarde de dolari este bugetul ONU pe 2014

1955 – anul aderării României la ONU

România a deţinut preşedinţia Adunării Generale o singura data,  la a 22-a sesiune ordinară (1967–1968), prin Corneliu Mănescu, ministrul Afacerilor Externe la acel moment

 

Imagini de la Reuniune

Intervenția națională a primului-ministru Victor Ponta, șeful delegației române, în cadrul celei de-a 69-a sesiuni a Adunării Generale a ONU

Premierul român,Victor Ponta, ministrul de Externe, Titus Corlăţean, ministrul de Finanţe, Ioana Petrescu, Mircea Geoană şi ambasadorul român la ONU, Simona Miculescu

Victor Ponta şi Daciana Sârbu, la recepţia oferită de preşedintele SUA