Viața ca o pradă

Abia întoarsă din Israel… O călătorie pe care v-o „povestesc” mai jos în câteva fotografii făcute aleatoriu, acolo unde le-am putut face. Desigur… cele mai interesante locuri au fost cele în care, din păcate, n-am putut fotografia. Israelul este o ţară incredibilă. Continui s-o iubesc în ciuda unui primitivism pe care îl descopăr mereu dezamăgită şi a unei simplităţi a vieții care se confundă cu arhaismul.

Evreii sunt nu doar un miracol biblic, ci şi al zilelor noastre. Reîntorși din toate colţurile lumii în ţara „promisă”, decimați prin cea mai atroce crimă colectivă a umanităţii, 650.000 de oameni în 1948 (şi circa 7 milioane astăzi), au făcut dintr-un stat care avea toate datele să fie înfrânt de lumea arabă care îl înconjura, o putere în regiune şi în lume. Adică au reușit practic imposibilul. Şi asta o demonstrează inclusiv un raport al CIA, citat de generalul Maior Amos Yadlin în Israel’s silent defenders.

La sfârșitul anului 1947, cu câteva luni înainte de istoricul vot prin care ONU a recunoscut statul Israel, analiștii Agenției de Informații americane estimau: „Războiul în Palestina va creşte în intensitate. Cum arabii îşi coordonează tot mai mult eforturile lor în această luptă, evreii vor fi nevoiți să se retragă din pozițiile izolate şi să ducă un război de uzură. Încet, încet vor fi învinși. Evreii nu vor putea rezista în acest război mai mult de doi ani…”.

Israelul a surprins nu doar CIA-ul, ci lumea întreagă. În urmă cu o sută de ani, limba ebraică aproape nu se mai vorbea decât izolat, iar astăzi sunt milioane de oameni care o duc mai departe de la o generație la alta. Deși este un stat tânăr, aici se vorbește cea mai veche limbă a lumii. Sau, dacă vreți, prima limbă în care Creatorul i-a vorbit lui Adam şi care a fost vorbită de oricine înainte de Turnul Babel.

La concertul lui Enrico Macias pe care l-am văzut miercuri la Tel Aviv, 5.000 de oameni au cântat împreună cu el, au aplaudat şi au dansat, în cea mai autentică explozie de bucurie pe care am văzut-o vreodată într-o sală de concert. De la primul acord, până la ultimul bis.

Evreii prețuiesc viața, o trăiesc la maximum şi se bucură de ea, în cel mai simplu şi cel mai profund mod. Pentru că viața lor se trăieşte sub mitralieră. Fiecare zi poate fi ultima sub iminenţa unui atentat sinucigaș. La intrarea în fiecare hotel, în fiecare mall, în mai toate restaurantele este un punct de control antitero.

Am stat o zi întreagă pe plaja din Tel Aviv şi cerul a fost mereu senin şi albastru, dar şi verde kaki uneori, ca elicopterele militare care îl traversau patrulând micuțul teritoriu al Israelului. Luați o hartă acum, şi uitați-vă la această fâşie de pământ! Şi apoi uitați-vă ce ţări o înconjoară şi gândiți-vă nu doar ce destin, dar şi ce artă a războiului a desăvârşit acest popor pentru a fi încă nu doar pe harta lumii, ci mai ales la masa Puterii!

Steagul Israelului, de pe care flutură perfectă steaua lui David, este atârnat de balcoane şi la geamurile mașinilor, nu cu sentimentul cu care americanii îşi arborează steagul în semn de mândrie națională, ci cu mesajul victoriei. Israelul este o ţară de neînvins. Şi la ei acasă, văzându-i pe evrei atât de simpli în modul lor de viață, veți înțelege că niciunul nu are cauză personală. Ei au doar o cauză națională şi ea vine înaintea oricărui sentiment uman individual şi a oricărei persoane apropiate. Starea de război la o națiune îi determină caracterul şi în ciuda faptului că toate ţările musulmane sunt aliate (formal sau nu) împotriva  acestui „dușman”, Israelul, inferior numeric şi militar, a fost imposibil de învins. Strategiile şi comandanții de război  israelieni nu știu cum arată înfrângerea.

Un popor ales cu adevărat nu doar în Biblie, ci şi în zilele noastre. O ţară pe care o iubesc şi care-mi curge prin vene nu doar pentru destinul ei unic, ci şi pentru că l-a dat lumii pe singurul evreu pe care l-am iubit vreodată: Iisus Christos.

 

1 Israel vazut de sus

 Israel văzut de sus

2 Jaffa Gate

Poarta Damascului

3 IMG-20140514-01302

4 Am trait o experienta fantastica inuntru, la Mormantul Sfant, dar nu ma simt in stare s-o povestesc acum

Am trăit o experiență fantastică înăuntru, la Mormântul Sfânt, dar nu mă simt în stare s-o povestesc acum

12 IMG-20140514-01285

5 M-am rugat la Mormantul Sfant pentru toti cei pe care ii cunosc sau nu

 M-am rugat la Mormântul Sfânt pentru toți cei pe care îi cunosc sau nu

6 IMG-20140514-01275

7 IMG-20140514-01277

8 IMG-20140514-01279

11 IMG-20140514-01283

13 Turnul Regelui David

Turnul Regelui David

14 IMG-20140514-01291

15 IMG-20140514-01292

16 Papa Francisc viziteaza Locurile Sfinte pe 20 mai

Papa Francisc vizitează Locurile Sfinte în perioada 24-26 mai

17 IMG-20140514-01294

18 Old city-Jerusalem

Old city – Jerusalem

19 Gusturi si mirosuri

Gusturi şi mirosuri

20 IMG-20140514-01274

21 Cel mai bun humus din Israel

Cel mai bun humus din Israel

22 IMG-20140514-01286

23 IMG-20140514-01287

24 Farmacie veche naturala

Farmacie veche naturală

25 IMG-20140514-01300

26 IMG-20140514-01301

27 L am ascultat pe Enrico Macias live la Tel Aviv

L-am ascultat pe Enrico Macias live la Tel Aviv

28 Plaja in Tel Aviv

Plaja din Tel Aviv

29 Ambasada SUA, vedere din spate

Ambasada SUA, vedere din spate

30 Pe toate strazile puteti bea un fresh de legume fructe senzational

 Pe toate străzile puteţi bea un fresh de legume şi fructe senzațional

31 IMG-20140512-01264

32 IMG-20140514-01290

32 Muzeul Diamantelor-Tel Aviv

Muzeul Diamantelor din Tel Aviv

33 IMG-20140515-01308

Harry Frederick Oppenheimer, al cărui tată a fost președintele companiei De Beers (1929-1957) şi pe care o va conduce şi el după acesta până în 1985, a revoluționat piața diamantelor în momentul în care le-a promovat ca simbol al iubirii. În 1968, a vizitat Israelul pentru prima oară, la finalul Războiului de Şase Zile, iar în 1982 s-a reîntors cu scopul de a încuraja industria, care abia se refăcea în urma crizelor din anii ’80. „Noi, cei de la De Beers, suntem îndureraţi pentru Israel, atât în afaceri, cât şi în inimi”, a declarat la momentul respectiv. În 1986, industria de diamante a Israelului şi-a numit Muzeul Diamantelor după Harry Oppenheimer, ca un gest de apreciere a sprijinului îndelungat venit din partea sa.

34 IMG-20140515-01310

35 IMG-20140515-01314

36 IMG-20140515-01315

37 IMG-20140515-01316

37 IMG-20140515-01317

39 IMG-20140515-01318

40 IMG-20140515-01319

41 IMG-20140515-01320

44 IMG-20140515-01328

43 In memoria lui Ytzak Rabin. A fost singurul lider al lumii la moartea caruia am plans. Era in 1995.

În memoria lui Yitzhak Rabin. A fost singurul lider al lumii la moartea căruia am plâns. Era în 1995.

44 IMG-20140515-01330

45 IMG-20140515-01331

46 IMG-20140515-01332

47 IMG-20140515-01333

49 IMG-20140515-01335

50 IMG-20140515-01336

51 IMG-20140515-01337

52 IMG-20140515-01338

53 IMG-20140515-01339

54 Nici un zid, nici un jihad si nici un razboi nu va cobori acest steag

Niciun zid, niciun jihad şi niciun război nu va coborî acest steag

54 Nici un zid, nici un jihad si nici un razboi nu va cobori acest steag detali

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *