Lelia Munteanu publica astazi in "Gandul" un comentariu de exceptie, plin de realism, intr-o maniera umoristico-dramatica. Cititi-l! Merita.
Votati Omul Providential
Gata cu absenteismul, o să aveţi cu cine vota. Am găsit omul. De fapx, el m-a găsit pe mine. Eram la firma mea, Bergstein (Munteanu nu sună bine) şi Asociaţii, cu sediul social în inima Manhattanului. Priveam pe fereastra de la etajul 157 rufele atârnate în buildingul de vizavi. A sunat telefonul. Era Crizantem Gion Pălescu, zis Deştepxacul, l-am recunoscut imediat. Chiar el. N-am stat pe gânduri, am luat primul high-cost spre Bucureşti. Şi, ca orice consultant străin serios, n-am pierdut vremea în aer: am pregătit câteva sondaje.
Dur de felul lui, m-a întâmpinat emoţionat la sediul de campanie. Am intrat, am dat drumul la contoar şi am aştepxat să intre primul milion ca să deschid gura:
A îndrăznit să întrebe respectuos:
– Nu e cam târziu pentru toate…?
– Mai bine prea târziu – nu nota asta! – decât deloc. La început aruncăm pe piaţă nişte sondaje (i le-am pus pe masă, "Pălescu se apropie periculos de Băsescu". "Venind puternic din urmă, candidatul poporului păleşte tot".
Îmi sorbea cuvintele. Normal. La preţul ăsta nu-ţi permiţi să pierzi nici o virgulă.
– S-o luăm metodic. Cine eşti?
– Păi…
– Să nu pierdem vremea, răspund eu: eşti Omul Providenţial. Apropo, scoate costumul ăla penibil Ermenegildo Zegna. Pantaloni uşor purtaţi, cămaşă Brainconf şi jantilică cu două feţe – do you know what I mean? Te confunzi cu poporul. Dintre ei, pentru ei. Ziua te duci între oameni: Sâmbra Oilor, Serbările Zăpezii, Ziua Filatelistului (te interesezi întâi câţi vin), Duminica Moaştelor (te bagi în faţă, că până-ţi vine rândul se termină campania), Festivalul Potroacelor. Strângi mâini, pupi ca la "Periniţa". Bei, cânţi, iei cuvântul. Încurajezi, dai ruşini. Zici că faci.
– Ce?
– Orice: apă caldă, curent, zacuscă, excedent bugetar, şase benzi până la Curtici, al paişpelea salariu… Seara pui o cravată pe tine şi ieşi pe sticlă. Uită-te fix la mine, ca şi cum ai fi peştişorul de aur: aşa te uiţi şi în cameră. Nu zici "parai, gagici, potol". Zici: salarii europene, valorile tradiţionale ale familiei, anularea tva-ului la proteine. Ia mai uită-te o dată la mine. Nu aşa, figura doi: ca ursul care s-a aşezat pe arici. Te-a înţepat puţin adversarul, dar tu eşti puternic, îl domini. Zici: "Mă scuzaţi, nici nu v-am observat. Dar dacă tot aţi venit în studio – (lauzi emisiunea şi pe moderator sau te duci la "Cântaşul" şi te laudă el pe tine) – oamenii trebuie să afle cine sunteţi: un corupx, un mincinos, un incapabil. Aţi dus ţara de râpă! Aţi amanetat viitorul României!".
– Pot să citez şi din platforma-program?
– Lasă fleacurile, n-avem timp! Mai uită-te o dată la mine: figura trei – leul de la grădina zoologică. Privirea ta spune: tăiaţi-mi gratiile şi i-am halit. Zici: "Prea mult ne-au ţinut închişi! Să-i măturăm de pe punte, să ne clădim un nou viitor. Schimbare! O să am grijă de voi!". Aici mentalul colectiv va exclama: "El e! Tatăl nostru". Ai priceput? Eşti Omul Providenţial, eşti ca şi ales, eşti (mă ridic solemn) viitorul preşedinte…
– Aşa să-mi ajute Dumnezeu… Aveţi în cont zece milioane plus o mică atenţie. Intră în preţ şi discursul de învestire?
– Nu, dar îţi dau un demo: "Mulţumesc domnilor Băsescu, Geoană, Antonescu, Oprescu…" "