Mă tem… că Marius Tucă scrie sublim

Mă tem că je t’aime

E târziu și-ncepe lumea,
Răsar nesfârșiturile din noi,
Mă tem că te temi
Mă tem că je t’aime.

 

Mă tem că je t’aime
Până la nervură, până la arsură,
Atom cu atom, celulă cu celulă
Mă tem că te temi.

E devreme și-ncepe nemărginirea,
Atât de fragilă străbați necuprinsul,
Mă tem că te temi
Mă tem că je t’aime.

Mă tem că je t’aime
Până la plâns, până la puls,
Dans cu dans, surâs cu surâs
Mă tem că te temi.

E timpul să răsari dintr-un ram
Ca un mugur virgin și alb,
Mă tem că te temi
Ma tem că je t’aime.

Mă tem că je t’aime
Până la hlamida ta purpurie,
Răsărit cu răsărit, fâșie cu fâșie
Mă tem că te temi.

E vremea ta, cristalidă,
A zborului definitiv din noi,
Mă tem că te temi
Ma tem că je t’aime.

Mă tem că je t’aime
Până la coconul din tine,
Zbor cu zbor, amurg cu amurg
Mă tem că te temi.

E târziu şi începe lumea,
Sufletle noastre s-au prins în chihlimbar,
Mă tem că te temi
Mă tem că je t’aime.

 

Marius Tucă

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *