De la Columb incoace, trecand prin viziunea franceza asupra democratiei in America (ma gandesc la Tocqueville) si sfarsind cu cea suprarealista a lui Kafka din romanul omonim, America a ramas mereu pentru mine un subiect de fascinatie, de contestare sau macar de conversatie.
Achiesez la convingerea lui George Friedman potrivit careia SUA raman cea mai mare putere a lumii pentru ca sunt cea mai importanta putere militara, dar cred, la fel de convinsa, ca viitorul va consolida conceptul de “soft power”.
Cu putin timp in urma insa, aflandu-ma pe Midway, unul dintre portavioanele americane, retras din uz militar in anul 1992, am inteles mai bine de ce fiecare soldat al SUA, crede, pana la dedublarea fiintei, ca apartine celei mai importante tari din lume si ca misiunea acesteia este de a le conduce pe celelalte, in ciuda orgoliului national al fiecareia.
Acest oras plutitor a devenit muzeu in San Diego si este vizitat anual de cel putin un milion de oameni. Este o experienta pe care niciun alt muzeu din lume nu ti-o ofera si este, cred, una dintre cele mai profesioniste lectii de PR data de America cetatenilor ei si nu numai.
Midway a functionat timp de aproape 50 de ani. 4.500 de barbati traiau pe portavionul de aproximativ 300 metri lungime si 90 metri latime, in mijlocul oceanului.
Tot ce exista intr-un oras – fabrici, biblioteci, inchisoare, restaurant, un spital, electricieni, croitori, bacani – se gasea la bordul USS Midway, un oras plutitor pe mare.
Toti oamenii traiau in „cartiere”, acolo munceau, acolo se distrau, acolo dormeau. Capitanul de pe Midway era primarul orasului.
Pentru ca marinarii trebuiau sa se tunda la 10 zile, frizerii executau 13.000 de tunsori pe luna.
O scrisoare de acasa era mai valoroasa decat aurul. Marinarii asteptau cu saptamanile o veste de la cei dragi. Avionul care aducea corespondenta de la iubite, sotii, mame, prieteni era cel mai asteptat. De multe ori se faceau cozi interminabile la ghiseul postal.
Se gateau 13.500 de portii de mancare pe zi. Supa se firbea in oale imense, de aproximativ 190 de litri. Se coceau 1.000 de paini in fiecare zi. Exista o prajitura, „flat cake” ce se servea si la micul dejun, cu zahar si scortisoara, dar si la cina, cu inghetata.
Spitalul asigura asistenta ortopedica, chirurgicala, stomatologica etc. 140.000 de dinti au fost ingrijiti! Se faceau radiografii dar se si scoteau tatuaje. Unii marinari puteau fi expusi holerei si ciumei in porturile straine.
Exista o tipografie si o revista care se tiparea saptamanal. Subiectele tratate erau legate, evident, de echipaj si pentru informarea marinarilor, dar aveau si sectiuni sportive, cuvinte incrucisate, fotografii cu actrite celebre de la Hollywood.
De asemenea, pe Midway erau si postruri proprii de radio si televiziune. La WMID se asculta muzica preferata a… DJ-ului de serviciu! Dar toti marinarii isi regaseau preferintele la un moment dat.
Postul TV KMID emitea cateva ore pe zi. Marinarii abia asteptau aceste momente, in timpul liber, cand vedeau filme dar si stiri transmise de membrii echipajului. Unele seriale erau filmate chiar la bordul portavionului.
Biblioteca de pe Midway avea in jur de 3.000 de carti si era unul dintre locurile preferate de marinari.
Croitorii nu coseau doar haine, reparau si steaguri si alte confectii. Magazinele de pe Midway ofereau o larga varietate de produse, de la lame de ras pana la ceasuri Rolex.
Povara capitanului
Mai bine de 4.000 de tineri, majoritatea abia iesiti din adolescenta si plecati de acasa pentru prima data, contau pe ofiterii care-i comandau. Acestia se asigurau ca soldatii sa opereze cu maxima precizie schimbarile de motoare, catapultele manipulate cu presiune de abur si alte operatiuni vitale pentru piloti si avioane. Comandarea acestor soldati marinari era o povara… dar placuta si incitanta. Pentru fostii capitani, comandarea pe Midway reprezenta cel mai important punct al carierei lor.
Cel care comanda un astfel de portavion traia intr-o alta dimensiune. Jobul venea la pachet cu mari riscuri si responsabilitati, dar si cu satisfactii incomparabile. Dormeau maxim 2-3 ore neintrerupte, si atunci se considerau norocosi. Pentru ca mii de marinari depindeau de deciziile lor, de instinctele si profesionalismul lor, presiunea era imensa.
Responsabilitatea cea mai mare o avea comandantul de Pri-Fly, esenta Midway. Capitanul era numit Air Boss. Acesta era responsabil pentru toate zborurile de la bord si operatiunile de recuperare. Avea 4 radiouri pozitionate pe cap, umeri si piept si comunica constant cu oamenii de pe pista si pilotii. Avioanele se lansau si erau recuperate la fiecare cateva minute, asa ca nu exista loc de greseala. O mica ezitare putea costa viata unui om.
Nave cu provizii se ancorau constant langa portavion pentru a realimenta cu combustibil si hrana, indiferent de vreme, ora sau starea marii. Midway era ca o gaura in apa, inghitind cantitati uriase de consumabile. Nava „ardea” 380.000 de litri de combustibil pe zi. Productia a 1.000 de paini consuma sute de kilograme de faina. Spitalul avea nevoie de filme pentru radiografii, tipografia de hartie… timbrele erau „sangele” oficiului postal. Inginerii aveau nevoie de piese de schimb.
Viata pe mare
La bordul USS Midway, mii de tineri s-au transformat in adulti, iar capitanii lor ii metamorfozau in barbati. Aproximativ 225.000 de tineri au trecut prin aceasta transformare. Au trecut prin situatii extreme, operatiuni care le-au testat limitele si au avut oportunitatea sa exploreze colturi indepartate ale lumii.
„Nu dormi niciodata cu fata la un barbat care s-a intors din permisie. Respiratia lui mirosind a bere te poate ucide!”, aceasta era una dintre „regulile” de pe Midway. Spatiile de dormit erau foarte inguste, nu exista nici un pic de intimitate sau spatiu personal. Un moment de singuratate si contemplare personala era extrem de rar. Lipsa aerului conditionat facea ca pudra de talc sa fie singura arma impotriva bolilor de piele, in primii ani de existenta a portavionului. Ulterior, spatiile s-au modernizat si imbunatatit.
Hangarul era intotdeauna foarte aglomerat, zi si noapte. Aici marinarii organizau marfurile nou venite, inainte sa le stocheze.
Fiecare job era important. Cei care spalau puntea, de exemplu, erau cruciali, pentru ca o punte curata insemna o punte sigura.
Aburul era „sangele” Midway, iar departamentul de motoare, inima. Munca aici era grea si brutala. Tinerii care lucrau aici trebuiau sa mentina in buna functionare uzina care genera 212.000 de cai putere si destula energie cat sa alimenteze un milion de case pe pamant.
Nici un marinar nu avea doar o singura responsabilitate, cu toate ca toti erau antrenati sa execute lucrari specifice. Cand era nevoie de forta fizica pentru manevrarea masinariilor, oricine trebuia sa o faca, in special in timpul misiunilor. Forta si creier – niciodata nu erau suficiente la bordul uriasului portavion!
Camaraderia si competitiile ii ajutau pe marinari. Jucau carti (bridge, poker), organizau competitii de baschet si box, pescuiau, uneori faceau plaja pe punte.
Vedete de la Hollywood, precum Lana Turner, Brigitte Bardot sau Bob Hope, au venit la bordul USS Midway in vizite sau filmand diverse emisiuni.
Existau o multime de traditii pe Midway. Fumul gratarelor se ridica la cer cand puntea era libera. Marinarii care traversau pentru prima data Ecuatorul treceau printr-o initiere numita „Societatea Secreta a regelui Neptun”, in genul celor practicate in fratiile colegiilor. Printre altele, erau bagati in containere pline cu cafea si ulei hidraulic!
Din cauza razboaielor, luptelor, terorismului, mai mult de 200 de oameni si-au pierdut viata la bordul Midway. Capelele oficiau slujbele de inmormantare, slujbele de duminica si alte ritualuri si ceremonii religioase specifice.
Viata „pe acoperis”
Avioane masive decolau de pe punte, ajungand la o viteza de 150 de noduri in doar 80 de metri. Unul dupa altul, avioanele ajungeau pe puntea de decolare, cu pilotii disperati sa manevreze „uriasii” si sa-i prinda intr-unul dintre cele trei cabluri, pe o suprafata de marimea unui teren de tenis.
Puntea de decolare/aterizare a USS Midway, cu o suprafata de 17.000 metri patrati, numita „acoperisul”, era o ciudatenie invadata de aeronave ce scoteau zgomote infernale, marinarii care se comportau ca niste mimi caraghiosi, cu echipamente pe ei, si care erau „batuti” de un vant cu o viteza de 30 de noduri. Era un loc periculos unde aviatorii isi puneau vietile in mainile operatorilor de catapulte, ale mecanicilor de motoare, ale puscasilor… si lista poate continua.
F-4 Phantom este unul dintre cele mai celebre avioane lansate de la bordul Midway. Cand trebuia sa decoleze, zeci de oameni lucrau la pregatirea lui, de la curatarea aripilor si rotilor, la „baletul” celor care semnalizau pe pista si pilotul care avea mii de ore de zbor antrenament. Exista un om specializat sa apese butonul care actiona catapulta. Aceasta propulsa Phantomul care atingea viteza de 270 de kilometri la ora in doar 2 secunde!
Datorita designului inspirat de navele de lupta, Midway era un portavion unic. Cantarea 45.000 de tone la lansare dar putea rula si prin ape mai putin adanci. Pe vreme rea, valurile se puteau ridica si la 20 de metri peste nivelul marii. Atunci, ofiterii care se ocupau de catapultarea avioanelor erau nevoiti sa-si programeze lansarile intre doua valuri! Timp de 47 de ani a fost una dintre cele mai agile nave. In 1992, cand a fost scoasa din uz, Midway cantarea 70.000 de tone.
Cei care semnalizau pe punte aterizarea faceau au adevarat spectacol… de balet. Acestia nu erau simpli marinari, ci piloti, printre cei mai buni de pe nava. Ei faceau diferenta dintre o aterizare reusita si o prabusire dezastruoasa pe puntea portavionului.
In primii ani de existenta, ofiterul de semnalizare folosea, ziua, doua palete simple si noaptea un costum special, iluminat. Mai tarziu, a capatat ajutoare (casti, camere infrared etc.)
Ofiterul de semnalizare era foarte important deoarece, din cauza caracteristicilor speciale, unice ale navei, se puteau produce tangaje rar intalnite la alte portavioane. Intr-un final, era instinctul ofiterului, antrenat in sutele de aterizari pe care le-a facut ca si pilot, care servea drept ghidaj pentru cei care aterizau. In epoca moderna, ofiterul este asistat de un sistem de televiziune cu circuit inchis care monitorizeaza apropierea aeronavelor.
In calea pericolului
Primul capitan al USS Midway a fost foarte dezamagit cand a preluat comanda navei in 1945. Al Doilea Razboi Mondial se terminase si nu mai putea sa le arate inamicilor SUA de ce e in stare gigantul pe mare. Dar in odiseea de 47 de ani, timp in care a trecut prin Razboiul Rece, Operatiunea Furtuna in Desert, confruntarile cu Rusia comunista si China, criza Cubaneza, razboiul din Vietnam, eliberarea Kuveitului, Midway a infruntat destule pericole.
In timpul razboiului din Vietnam, pe Midway a aterizat primul MIG si, 8 ani mai tarziu, ultimul. Pilotii efectuau cateva misiuni pe zi, bombardand frecvent Triunghiul de Fier, o zona fortificata din Vietnam. Ei erau nevoiti sa ocoleasca bombele si scanau cerul pentru a preveni apropierea avioanelor inamice. Cand trebuia interceptata si distrusa o bomba care tintea portavionul, tinea numai de priceperea pilotul avionului ca actiunea sa fie finalizata cu succes.
De multe ori, avioanele ajungeau inapoi pe Midway cu avarii importante. Multi piloti au fost nevoiti sa se catapulteze in ocean, sperand ca personalul de salvare sa-i gaseasca inainte ca barcile de patrula inamice sa intre in scena.
In 1946, cand Rusia avea baze militare la Polul Nord, pilotii de pe USS Midway au fost nevoiti sa invete sa zboare printre iceberguri. Portavionul a navigat spre Groenlanda si a fost prima nava de acest gen care a operat intensiv la Polul Nord. Marinarii au reusit cu greu sa pastreze aeronavele pregatite de zbor si puntea gata de operatiuni.
Midway a fost primul portavion american destul de mare sa poata lansa masivele Neptunes si Savages care transportau arme nucleare. In anii 40 Midway a transportat 10% din arsenalul nuclear al tarii, navigand pe Mediterana, protejand flancul sudic al NATO in primii ani ai Razboiului Rece. Si 40 de ani mai tarziu echipajul transporta armament, chiar si bombe de 250 de kilograme.
Operatiunile umanitare ale Midway au fost la fel de multe ca si misiunile de lupta, mii de vietii fiind salvate. Emblematica ramane operatiunea care s-a facut dupa caderea Vietnamului. Mai mult de 3.000 de refugiati, majoritatea copii orfani, au fost adusi cu elicopterele pe Midway. Marinarii au ramas impietriti cand intr-un cargo, in care incapeau 12 militari, au gasit 80 de copii.
Tehnologia minune
Lansarea USS Midway a uimit lumea. Tehnologia extraordinara era egalata doar de masivitatea impresionanta. Portavionul a fost singura nava care nu a incaput pe Canalul Panama.
Midway in cifre
Mai mult de 1.750 compartimente, peste 1.500 telefoane, aproape 5.000 de kilometri de tevi de cupru, 12 boilere care alimentau 4 turbine de combustibil. Fiecare dintre cele 4 elice propulsoare cantarea 22 de tone si avea 5 metri si jumatate lungime. Ancorele cantareau cate 20 de tone. Mai bine de 1.000 de oameni erau necesari pentru a mentine elicele in functiune, pentru desalinizare, reparatii electrice si electronice, comunicatii, infrastructura si sistemele de circulatie. Acum, elevii in scoli studiaza fizica si chimie folosind echipamentele care odinioara purtau Midway pe mari.
In 1945, echipajul era format din 316 ofiteri si 3.127 de marinari. In 1990, echipajul a crescut cu 35%, pentru a putea mentine sistemul perfect functional. Modernizandu-se, Midway a necesitat oameni specializati pe noile tehnologii.
Midway a navigat sub comanda a 9 presedinti americani, de la Harry Truman la George Bush.
Nava a fost construita in aproximativ 2 ani si a costat 90 de milioane de dolari in 1945. Este mai lung decat trei stadioane de fotbal, puse cap la cap.
Este o pagina de istorie. In America. Dar si in lume. Va recomand sa-l vizitati!
Mai sus puteti vedea niste fotografii-document, speciale, realizate de-a lungul timpului cat a functionat portavionul Midway. Va redau mai jos si cateva fotografii actuale, realizate la muzeul Midway!
Acesta este F-4 Phantom II, primul avion care a servit atat Marinei cat si fortelor aeriene. Cu toate ca doar purta bombele, performanta lui Phantom l-a purtat in misiuni de bombardare, l-a pus in slujba trupelor de la sol si chiar a distrus MIG-uri inamice in Vietnam. In timp ce, pe alte portavioane, a fost inlocuit cu avioane mai mari de tip F-14 Tomcat, Phantomul a continuat sa indeplineasca misiuni pe Midway pana in 1987.
A-7 Corsair II, avion de atac, a fost intrebuintat pentru prima data in 1967 si a devenit principalul avion de bombardament al Marinei, de la Razboiul din Vietnam pana la Operatiunea Furtuna in Desert, in 1991.
Timp de aproape doua decenii, SH-3 Sea King a servit drept cel mai important elicopter anti-submarin al Marinei. Avea capacitatea de a ateriza de urgenta pe ocean. Datorita puterii sale si a elementelor de siguranta, Regele Marii a putut zbura in diferite misiuni, inclusiv cautarea si distrugerea minelor antipersonal. A mai fost intrebuintat si ca elicopterul presedintelui, cu numele de cod Marine One si a recuperat astronautii de pe Apollo.
