Sambata aceasta ne vom lua la revedere!
Desi Sandra continua emisiunea Q&A, eu vreau o vacanta. In principiu, ma voi reintoarce in septembrie. Am acceptat statutul de invitat in acesta emisiune in mod special de dragul Sandrei, insa, in fiecare saptamana am avut, tot mai mult, sentimentul ca nu este neaparat ceea ce imi doresc la infinit. Oamenii valorosi sunt retrasi in propria topografie interioara si refuza sa mai participe la actul social, iar pe cei care isi doresc sa se vada la televizor cu orice pret, fara a avea ceva de spus (ca-n Eminescu… „e usor a scrie versuri, cand nimic nu ai a spune”) ii detest si am refuzat adeseori sa-i girez cu prezenta mea in acelasi studio. Fiind o televiziune comerciala, adesea ne-am confruntat cu dilema ratingului versus reputatie. La mine la revista pot decide singura pentru ca sunt propriul meu stapan, insa, pe investitia domnului Dan Voiculescu, are dreptul sa impuna anumite cifre de audiente.
Si eu si Sandra ne-am dorit de multe ori sa invitam oameni speciali, caractere puternice, destine aparte, mai putin vizibili, dar cu o forta a exemplului mobilizatoare. Insa, de fiecare data cand faceam un focus grup ajungeam la concluzia ca s-ar uita prea putina lume la noi.
Asa am ajuns poate sa avem aceiasi invitati care fusesera cu o zi sau o ora inainte la un alt post de stiri, sa ne repetam cu discutii si teme sterile, uzate si tocite de toti analistii sau „pareristii”. Am avut, de cele mai multe ori, sentimentul ca eforturile de documentare, de aprofundare a unei teme, a unui context, a unui om, dincolo de aparente, sunt inutile si au importanta doar pentru propria liniste profesionala. Telespectatorii memoreaza mai mult ce rochie ai, ce inel nou iti straluceste pe deget, ca ai unghiile negre sau ca ti-ai schimbat culoarea parului. Uneori, cand ma simteam nepregatita pentru invitatul din studio, eram pe punctul de-a nu participa si am urat mereu surogatul lansat de prieteni pentru a-mi linisti constiinta: „E, hai lasa ca la cat esti tu de desteapta, n-ai de ce sa-ti faci probleme!”. Mi se pare cea mai paguboasa capcana si m-am ferit intotdeauna sa improvizez ad hoc, in studio. Eu cred ca atunci cand esti prezent intr-un studio de televiziune, trebuie sa stii si ce-a uitat invitatul, sa stapanesti domeniul de discutie abordat, sa nu emiti pretentiile detinatorului adevarului absolut si sa te pastrezi in limitele cautatorului de adevaruri.
M-am mai simtit frustrata apoi si din pricina embargoului impus de PDL televiziunilor de stiri, care ne-a obligat la un dezechilibru politic in emisiuni. Nu poti critica sau nici macar comenta actiunile, deciziile sau non deciziile unui politician sau al unui partid, daca el nu este reprezentat in platou. De aceea, viata noastra politica a derapat complet spre facil, spre violenta verbala, spre superficial si spre populism. Parca autorul care pasise „Dincolo de bine si de rau” spunea ca pentru a te face auzit, nu trebuie sa ridici tonul, ci sa-ti perfectionezi argumentele.
In sfarsit… dupa aproape un an de Q&A pot spune ca mi s-a conturat si mai clar certitudinea ca nu sunt facuta pentru o televiziune comerciala sau poate nici pentru timpurile acestea. Marturisesc insa ca niciodata nu mi s-a cerut sa rostesc ceva impotriva vointei mele si nici nu mi s-a interzis vreo intrebare. Fara aceasta libertate cred ca n-as fi facut mai mult de o emisiune.
Cum pentru toate exista un timp anume… sper sa pot face candva emisiunile pe care mi le doresc: despre carti… si despre oameni rari!
Intre timp, va invit sa calatoriti cu mine pe siteul www.florianajucantravel.com pe care il voi lansa in curand!