Tocmai m-am intors de la Teatrul National, unde a avut loc un regal al talentului artistic…
…indiferent ca s-a adunat in actori sau in muzicieni.
Dan Grigore si Angela Gheorghiu, amfitrionii unei seri de excepxie, au impartit aplauzele si ovatiile publicului cu Victor Rebengiuc – prestatie modesta, de data aceasta -, cu Horatiu Malaele, pe care-l iubesc de prea multi ani si tocmai de aceea, urmarindu-l si preaurmarindu-l, nu-l mai gasesc original, ci magnific chiar prin repetitie, cu Johnny Raducanu, imblanzitor de sunete imposibile, cu Radu Beligan, ale carui picioare tremurande ne-au dat emotii, facandu-ne sa-l pretuim si mai mult recitand "musatisme" celebre, cu Ion Caramitru, barbat superb la varsta la care altii sunt in declin, si actor in care pare sa se fi reincarnat Eminescu, cu excepxionalul Mihai Ungureanu, director al Filarmonicii din Craiova. Ce interpretare regala, la patru maini, alaturi de Dan Grigore, a "dansurilor unguresti" ale lui Brahms!
Desi iubesc "Sonata lunii" pe care Dan Grigore a interpretat-o ca fundal la o Melancolie eminesciana, pianul a "luat foc" la Rahmaninov.
Angela Gheorghiu, cu statura si aroganta unei dive care-si cunoaste valoarea, a fost, cum zicea o doamna din spatele meu, "bellissima", "bravissima"…
Superba, magnetizand sala cu octave care ne-au amutit, ne-a regalat la bis Vissi d’arte, aria compusa de Puccini, in Tosca, special pentru Hariclea Darclee.
A fost o seara in care liricul s-a intalnit cu dramaticul pentru a ne chema sufletele la renastere.