Iubirea, suprema forță a universului

L-am iubit pe Einstein pentru că i-am citit manuscrisul olograf al Teoriei Relativității la Muzeul Manuscriselor din Paris și pentru că a refuzat să fie președintele Israelului, recunoscându-și limitele diplomatice. Acum îl iubesc pentru că scrisoarea lui, publicată de curând de fiica sa… confirmă ceea ce am afirmat și eu în toți anii mei de existență publică: nimic nu poate fi mai puternic decât Iubirea! Și Dumnezeu îngenunchează în fața Iubirii pe care oamenii I-o arată… Iubirea este singurul infinit pe care îl putem cuprinde în noi și singura forță care ne pune aripi la mâini făcându-ne păsări din oameni. Cine n-a zburat… Este pentru ca n-a iubit, nu pentru că este om‎!

 

einstein

 

„Cand am propus teoria relativitatii, foarte putini oameni m-au inteles, iar ceea ce urmeaza sa destainui umanitatii acum, se va ciocni de neintelegerea si prejudecatile din aceasta lume.

Te rog sa pastrezi aceste scrisori atat timp cat este necesar, ani, decenii, pana cand societatea este suficient de avansata pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos.

Exista o forta extrem de puternica, pentru care, cel putin pana in prezent, stiinta nu a gasit o explicatie formala. Este forta care include si guverneaza totul, este chiar in spatele oricarui fenomen care are loc in univers si inca nu a fost identificata de noi. Aceasta forta universala este IUBIREA.

Cand cercetatorii au investigat o teorie unificata a universului, au uitat cea mai puternica forta nevazuta. Iubirea este Lumina, care ii lumineaza pe cei ce o ofera si o primesc. Iubirea este gravitatie, deoarece ii face pe unii oameni sa se simta atrasi de altii. Iubirea e putere, deoarece multiplica tot ce avem mai bun si ofera umanitatii sansa de a nu pieri in propriul egoism orb. Iubirea expune si reveleaza. Pentru iubire noi traim si murim. Iubirea e Dumnezeu si Dumnezeu este Iubire.

Aceasta forta explica totul si ofera sens vietii. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru ca ne este frica de iubire deoarece este singura energie din univers pe care fiinta umana nu a invatat sa o controleze dupa vointa sa.

Pentru a evidentia iubirea, am creat o simpla subtituire in cea mai faimoasa ecuatie de-a mea. Daca in loc de E=mc2, acceptam ca energia pentru a vindeca intreaga lume poate fi obtinuta din multiplicarea iubirii cu viteza luminii la patrat, atunci ajungem la concluzia ca iubirea este cea mai puternica forta ce exista, deoarece nu are nici o limita.

Dupa esecul umanitatii in a utiliza si controla celelalte forte din univers, care pana la urma s-au intors impotriva noastra, este imperios sa ne hranim pe noi insine cu o alta forma de energie…

Daca vrem ca speciile noastre sa supravietuiasca, daca vrem sa descoperim sensul vietii, daca vrem sa salvam lumea si fiecare fiinta constienta ce traieste, atunci iubirea este unicul raspuns.

Probabil nu suntem inca pregatiti sa cream o bomba a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul si lacomia care devasteaza planeta.

Cu toate acestea, fiecare individ poarta cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a carui energie asteapta sa fie eliberata.

Cand o sa invatam sa oferim si sa primim aceasta energie universala, draga Lieserl, vom putea afirma ca iubirea invinge tot, ca poate transcende totul si orice, deoarece iubirea este chintesenta vietii.

Regret profund ca nu am fost capabil sa exprim ceea ce este in inima mea, care a batut in liniste pentru tine intreaga mea viata. Poate e prea tarziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia sa iti impartasesc ca Te Iubesc si datorita tie am ajuns la raspunsul suprem!

Tatal tau,

Albert Einstein”

7 Comments

Categorii: Jurnalul Florianei

Calanques de Cassis

Vin de ani de zile aici. N-am scris vreodată despre acest loc întrucât, din cel mai pur egoism turistic… am vrut să-l țin pentru mine. Faptul că este încă nedescoperit de români, de ruși, de ostentație, de Vuitton sau Chanel, ca să-și facă niște magazine aici, faptul că a rămas un vechi sat de pescari departe de lumea modernă… m-a făcut să-l iubesc iremediabil și să-l vizitez de câteva ori pe an…
Poze… pe Facebook!

 

Comenteaza

Categorii: Jurnalul Florianei

‎De ce tac… uneori…

tacere

1 Comment

Categorii: Jurnalul Florianei

Prinţesa plecată

Astăzi, prinţesa Diana ar fi împlinit 54 de ani. Cu vreo 10 zile în urmă am petrecut câteva minute în faţa monumentului ei funerar din Harrods şi m-am rugat la Catedrala St. Paul unde s-a căsatorit. Lumina şi bunătatea ei au rămas răspândite în lume şi nu există moment în care să nu mi amintesc sfâşierea pe care am simţit-o în dimineaţa în care am aflat că a murit. Retrăiesc şi acum, cu ochii memoriei, ceremonia înmormântării ei, revăd coroana aceea de crini albi pusă peste sicriul ei şi cei doi copii ai ei mergând în spatele cortegiului funerar.
Am fost unul dintre cele două miliarde de oameni care am privit “plecarea” ei din această lume. Sunt convinsă că şi Dincolo a rămas tot Prinţesă a inimilor cum era aici, printre noi…
body_3_5

Comenteaza

Categorii: Uncategorized

Templul unde religiile se întâlnesc

Reinaugurat sub semnul unităţii, solidarităţii şi cooperării între religii, Templul Coral, cel mai important lăcaș de cult mozaic din Bucureşti, a găzduit, pentru a doua oară în ultimii 25 de ani, vizita unui Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

 

Ethosul iudaic, fundament  al lumii moderne

În 2015 se împlinesc 150 de ani de la inaugurarea Templului Coral, una dintre cele mai mari sinagogi din ţară. Monumentul istoric, greu încercat de intoleranţa religioasă în ultimul secol, a devenit în timp un simbol al memoriei sociale a comunităţilor evreieşti din România, având o triplă vocaţie: loc de adunare, de învăţătură şi de rugăciune. Pentru a marca acest moment care a avut loc concomitent cu sărbătoarea Şavuot, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România a organizat o dezbatere eveniment – „Decalogul – fundament al justiţiei” – la care au participat reprezentanţi de marcă ai elitei politice şi sociale din România.

media_143394850473765400

Printre invitaţi s-au regăsit Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Klaus Iohannis, preşedintele României, Victor Ponta, prim-ministrul României, Augustin Zegrean, preşedintele Curţii Constituţionale, Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, şi alţi reprezentanţi ai autorităţilor centrale ale statului, personalităţi ale vieţii politice, culturale, academice şi membri de seamă ai comunităţii evreieşti din ţara noastră. Punctul de referinţă în dezbaterea de la Templul Coral l-a reprezentat conştientizarea imensei moşteniri a învăţăturilor Decalogului, într-o lume din ce în ce mai confiscată de anomie, insecuritate şi vid moral. Invitaţii au subliniat rolul crucial pe care cele 10 porunci l-au jucat în creionarea omului modern, acestea fiind deopotrivă surse de inspiraţie şi pietre de temelie pentru unele dintre cele mai avansate Constituţii ale lumii, cum ar fi cea a Statelor Unite ale Americii. Evenimentul a fost cu atât mai important cu cât a avut loc de Șavuot sau „Sărbătoarea Săptămânilor”, când are loc celebrarea primirii de către poporul ales, pe Muntele Sinai, a Tablelor Legii pe care sunt înscrise poruncile divine. Şavuotul este, aşadar, o sărbătoare a începuturilor, a întemeierii, dar şi a bucuriei şi a recunoştinţei, motiv pentru care oficialii statului român prezenţi la eveniment au reiterat importanţa pe care comunitatea evreiască a avut-o de-a lungul timpului în dezvoltarea economică şi culturală a României.

 

Patriarhii Teoctist şi Daniel, la Templul Coral

TEMPLUL CORAL - DEZBATERE - DECALOGUL FUNDAMENT AL JUSTITIEI

O semnificaţie aparte a evenimentului rezidă în faptul că este pentru a doua oară în ultimii 25 de ani când un Patriarh român (Preafericitul Daniel) intră într-o sinagogă, prima dată având loc în 1991, când Patriarhul Teoctist a luat parte la inaugurarea monumentului comemorativ din faţa Templului Coral. De-a lungul celor 150 de ani de existenţă, doar trei Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române au călcat pragul sinagogii –  monument din Bucureşti: Patriarhul Justinian Marina, Patriarhul Teoctist şi, în 2015, Patriarhul Daniel. Pe lângă aceştia trei, lista personalităţilor găzduite de Templul Coral este una impresionantă: Moses Montefiore, Menachem Ussishkin, Zeev Jabotinski, Golda Meir, Menahem Begin, Yitzhak Shamir, Shimon Peres, Yitzhak Rabin, rabinii Shlomo Goren şi Israel Meir Lau, Elie Wiesel. De Templul Coral se leagă şi numele fostului preşedinte Ion Iliescu, acesta fiind primul şef de stat român care a intrat într-o sinagogă, în anul 1993. De altfel, preşedintelui Iliescu îi este atribuit, cel mai adesea, şi meritul repunerii în drepturi legitime a comunităţii evreieşti din România, fondând în 2003 Comisia internaţională pentru Studierea Holocaustului din ţara noastră.

 

Istoria unui centru  al credinţei iudaice

„Nava Amiral”, cum mai este cunoscut Templul Coral, este una dintre puţinele sinagogi din România care şi-au păstrat farmecul de secol XIX, cu toate că a fost greu încercată de pericole, fiind devastată şi incendiată în repetate rânduri, prima dată chiar în anul construcţiei sale, în 1866. Iniţiativa construirii templului i-a aparţinut lui Isaac Leib Weinberg, un evreu polonez din București, liderul organizației „Comunitatea Cultului Israelit Modern”. Acesta a propus construirea unei sinagogi mari și impresionante cum aveau marile capitale ale Europei – Viena sau Paris. Templul Coral este o replică a sinagogii Tempelgasse din Viena, cunoscută și ca Templul din cartierul Leopoldstadt, construită în perioada 1855-1858 după planurile arhitectului austriac Ludwig Förster. Mai mult, construcţia Templului Coral din Bucureşti are loc concomitent cu adoptarea primei Constituţii a statului român modern (1866), fiind o afirmare explicită a prezenţei durabile, a rafinamentului cultural pe care îl purta cu sine comunitatea evreiască din România, dar şi a angajamentului acesteia de a fi deopotrivă activă şi expresivă în spaţiul public.

 

Bijuteria arhitectonică  din inima Bucureştiului

Din anul 2004, Templul Coral este trecut pe lista monumentelor istorice din Bucureşti,  iar în anul 2007 au fost demarate lucrările de restaurare a sinagogii. Templul Coral are subsol, parter și două etaje. Fațada clădirii este fragmentată, fiind placată cu cărămizi în două culori. Portalul de intrare este în stil maur, fiind încununat de o arcadă în plin cintru cu lambrechin, iar în registrul superior se află decorațiuni cu rozete. Cornișa este bogat decorată și se termină la colțuri cu șase turnulețe pinaclu împodobite cu arce și colonete. Interiorul este împărțit în trei nave (nava centrală, acoperită de o boltă semicilindrică, și navele laterale – separate de arcade de nava centrală).

 

poza frumoassaaa

 

12,9 milioane lei a fost valoarea lucrărilor pentru restaurarea Templului Coral, din care 5 milioane de lei din surse proprii ale FCER, 5,7 milioane sprijin PMB-AMPT şi 1,6 milioane sprijin MC-SSC.

 

Doar 87 de sinagogi mai există astăzi pe teritoriul actual al României, faţă de cele câteva mii care funcţionau în perioada anterioară celui de-al doilea Război Mondial. Din totalul sinagogilor existente, 34 fac parte din patrimoniul naţional, fiind clasate ca monumente istorice, iar în prezent mai sunt în funcţiune 42 de sinagogi.

Comenteaza

Categorii: Uncategorized

Sophiuţa mea balerină

Duminică seară a dansat pe scena Teatrului de pe Lipscani, într-un spectacol de balet care a încununat eforturile unui an de muncă şi de exerciții. Era serioasă şi implicată de parcă era o mică Alina Cojocaru în devenire.
O iubesc…
IMG-20150614-WA000

Comenteaza

Categorii: Jurnalul Florianei

Ce să (mai) citim?

„Monografia SRI”, apărută de curând, pentru că redă drumul parcurs în cei 25 de ani de la înființarea sa.

Confruntată în egală măsură cu amenințări reale la adresa securității şi siguranței naționale, dar şi cu mituri  defavorabile zidite în conștiința publică, instituția Serviciului Român de Informații a învăţat că transparenţa este egală cu onestitatea profesională. Sigur, este dificilă această paradigmă de gândire pentru ofițerul de informații „condamnat”apriori să fie discret şi secret. Mai dificil este însă pentru publicul larg, pentru cetățeanul deseori lipsit de pregătirea specifică pe care o reclamă un asemenea domeniu şi care deseori devine victimă sigură a unor voci manipulatoare, să înţeleagă ca reperul temporal de 50 de ani stabilit pentru desecretizarea unor dosare secrete are ca rațiuni chiar viața însăşi a unor „actori” implicați şi că restricțiile de comunicare ale serviciilor de informații sunt parte importantă din reușita activității acestora.

coperta_3240_bigMonografia SRI – 25 de ani ridică misterul asupra unor succese operaționale şi a unor cazuri controversate, dar se concentrează pe „viața, nu pe faptele” acestei instituții. Este interesantă însă perspectiva din care „trăiesc”aceasta viaţă directorii, partenerii externi, oamenii salvați de SRI sau jurnaliștii care au săpat la temelia publică a acestui Serviciu. Luptele pe care le duc ofițerii de informații „se poartă prin înfruntarea minților”, iar „sacrificiile şi renunțările personale adăugate pentru idealul de-a construi o lume mai bună” rămân uneori aport anonim la un idealism admirabil. Din fericire, câteodată şi la liniștea noastră!

Comenteaza

Categorii: Jurnalul Florianei

Lumea arabă. Mândrie și prejudecăți

Orientul Mijlociu. 40 de grade, temperatura frecventă. Şi totuși, relațiile României cu această zonă erau înghețate. Lipsa unei viziuni de politică externă pe care, după mai bine de 20 de ani, premierul român Victor Ponta a încercat să o întrerupă printr-un turneu în patru ţări importante: Arabia Saudită, Qatar, Kuweit şi Emiratele Arabe Unite.

Citeste mai mult

4 Comments

Categorii: Jurnalul Florianei

Riyadh, Arabia Saudită.

O ţară bogată şi atât. În rest … Evul Mediu. O populaţie tribală în care evoluţia de la păstorii nomazi care au început să trăiască aici din secolul al XII-lea şi până la saudiţii de astăzi pare invizibilă. Femeia este la periferia societăţii, fiind un accesoriu pentru bărbat care dispune asupra ei precum asupra unui bun material. Un Bazar în aer liber, construcţii tipice deşerturilor, de culoarea nisipului, fără acoperişuri, cu motive arabe. 40 de grade frecvent şi lipseşte complet noţiunea curăţeniei. Abia aici îmi dau seama cât de mult iubesc civilizaţia europeană şi reperele rafinamentului din ţările occidentale.

Femeile nu au voie singure pe stradă şi nu am văzut prea multe nici însoţite. Sunt considerate fiinţe inferioare bărbatului, iar rolul lor este doar acela de a fi sclavele acestuia. În magazine există un afiş la intrare pe care scrie că nu ai voie decât ca familie sau dacă eşti bărbat. De pildă la H&M nu poţi intra decât dacă eşti cu soţul. Aberant! Femeile nu au voie să conducă maşina şi lapidarea cu pietre a fost înlocuită cu tăierea capului. Mai uman, nu?! Glumesc, dar mă-nfior! Majoritatea celor executaţi în piaţă sunt femei. Vinerea este ziua acestui “spectacol grotesc”!

Delegaţia română a plecat spre Doha aşa încât nu putem asista la o Mostra de justiţie arabă! “Lasă că vezi zilnic pe Youtube la ISIS!”, îmi spune un coleg, analist politic. Doar că aici, la Riyadh, decapitările sunt legale!!!

Arabia Saudită rămane o ţară interesantă tocmai prin comparaţie cu progresul democratic al altora, în logica lui Ţuţea care spunea că “funcţia idiotului e pozitivă. El ne face să apreciem şi geniul şi normalitatea!”. Însă atât timp cât împărtăşesc ideile Olympiei de Gouges, n-am să accept niciodată ca om social statutul femeii arabe!

 

IMG_20150430_111518

 

Comenteaza

Categorii: Uncategorized

La Gala tatălui, a strălucit fiul

Pe 4 aprilie, pe scena Operei Naționale, am sărbătorit cariera de excepție a baritonului Mihnea Lamatic. Las cronicile tehnice şi aprecierile calităților vocale ale celebratului criticilor experți şi vă împărtăşesc paradoxul faptului că ne-am dus să-l sărbătorim pe tată şi am sfârșit adorându-l pe fiu.                 

Citeste mai mult

Comenteaza

Categorii: Uncategorized